Legenda Dragobetelui: Sărbătoarea iubirii la români.La mulți ani de Dragobete! Să iubim mult în fiecare zi!
Dragobetele, sărbătorit pe 24 februarie, este o sărbătoare veche și plină de semnificație în tradiția românească, având rădăcini adânci în cultura noastră, încă din vremea dacică. Conform legendei, Dragobete era un tânăr voinic și frumos, fiul babei Dochia (fiica ultimului rege dac), iar el este considerat sfântul patron al iubirii și al veseliei, fiind adesea asociat cu Cupidonul sau Erosul din mitologiile română și greacă.
Se spune că Dragobete nu avea puterea de a face oamenii să se îndrăgostească, dar îi ajuta pe toți să-și amintească să celebreze dragostea în fiecare zi. Așadar, Dragobetele nu este doar despre iubire, ci și despre celebrarea ei continuă, în fiecare zi.
În tradițiile din diferite colțuri ale României, în această zi bărbații căsătoriți trebuie să fie atenți să nu supere femeile, iar în unele zone, tinerii necăsătoriți se îmbracă în haine festive, merg la cules de ghiocei și viorele și le așează la icoane. După aceea, fetele aleargă spre sat, iar băieții, dorind să își prindă aleasa, le fură un sărut în fața tuturor. Acest sărut simbolizează legământul lor pe tot parcursul anului, iar de aici provine și celebra zicală: „Dragobetele sărută fetele!„
Pe lângă aceste frumoase tradiții, există și superstiții legate de această zi. Se spune că nu este bine să plângi pe 24 februarie, deoarece lacrimile aduc necazuri sau supărări în lunile următoare. Totodată, tinerii care formează un cuplu trebuie să se sărute pentru a-și asigura iubirea vie și puternică pe tot parcursul anului.
În unele regiuni, fetele tinere, curioase să-și afle ursitul, pun busuioc sfințit sub pernă în ajunul Dragobetelui, crezând că acesta le va ajuta să găsească iubirea adevărată.
Așadar, Dragobetele este nu doar o sărbătoare a iubirii, ci și o zi a tradițiilor, a superstițiilor și a speranțelor pentru un an plin de iubire și fericire.
