Medicii i-au pierdut o bucata de creier, iar asistentele vindeau medicamentele in loc sa i le administreze!
La un an si jumatate de la tragedie, parintii lui Codrut Oprea, politistul bagat in spital de interlopul Danezu intr-un bar din Targoviste, rup tacerea. Acestia au povestit in exclusivitate reporterilor CANCAN.ro cum a fost tratat baiatul lor de personalul medical din Bucuresti, dar si ce parere au avut medicii din strainatate despre starea lui Codrut.
De cand s-a intamplat tragedia, tanarul Codrut, astazi in varsta de 25 de ani, zace intr-o rezerva de spital din Targoviste intr-o stare vegetativa, fiind ingrijit de asistente si de parinti. Sotii Oprea nu lipsesc o clipa de la capul lui si fac zeci de rugaciuni zilnic in speranta ca intr-o zi baiatul lor va fi din nou ceea ce a fost odata.
Cu toate astea insa, politistul-erou a facut multe progrese de cand s-a intamplat nenorocirea. Astazi el a devenit dovada vie ca minunile exista. Mai mult decat atat, are momente cand, daca nu-l doare nimic, e mai prezent, mai lucid.
Pe de alta parte insa, starea in care se afla Codrut astazi ar fi putut poate sa fie evitata, cel putin asta sustin parintii lui care cred ca de vina este sistemul medical, si cu precadere personalul medical din Bucuresti, de la Spitalul Floreasca.
„Medicii sunt rezervati total. Cei mai multi s-au mirat ca Codrut mai respira, ca mai traieste. Din ce am inteles pe parcurs, s-ar parea ca operatia de la Bucuresti a fost gresit facuta, ca i-ar fi luat prea mult din creier si ca nu are destula materie cenusie. Cand a fost dus in Austria, doctorii de acolo ne-au cerut sa le aratam bucata de craniu care a fost extirpata ca sa stie cum sa intervina, dar nu am avut ce sa le dau. Nu am primit bucata aia de craniu de la doctorii din Romania nici pana astazi. Fostul director din Ministerul de Interne, cel care era atunci, a zis ca sa-l lase, sa nu-l mai opereze ei acolo ca se ocupa medicii romani de el. Asa ca in Austria nu i-au facut decat tratamente de recuperare”, povesteste Adrian Oprea, un tata care sta mereu drept, cu mustata deasa si cu ochii puternici.
Mirarea lor este cu atat mai mare cu cat, lovitura ar fi fost la suprafata pielii, neexistand explicatii pentru care traumatismul a fost atat de mare.
„Ii cumparam medicamente lui Codrut, iar asistentele nu i-l faceau!”
Pe langa interventia chirurgicala indoielnica, tatal lui Codrut acuza si comportamentul indiferent si neglijent al angajatilor de acolo. „Noi ne chinuiam sa-i cumparam medicamentele si sa le ducem la Bucuresti, ca asistentele sa ni le vanda mai tarziu tot noua. Ii cumparam tratament si nu i-l faceau. A notat neavasta-mea pe sticlute, a facut un semn ca i se parea dubios ca prea se termina asa de repede. Dupa cateva zile, una din asistente ne-a oferit medicamentul sa-l cumparam de la ea. Erau aceleasi sticlute pe care le adusesem tot noi!”, povesteste tatal politistului-erou. Barbatul are o intelepciune pe care ti-o inspira suferinta, ne spune despre fapta asistentelor pe un ton molcom, de parca ar fi un nimic. E impacat cu lumea, nu vrea razbunare. El nu vrea decat sa-l vada inapoi acasa pe Codrut.
„N-as dori nici dusmanilor dusmanilor mei asa ceva. Sa-l vezi zi de zi cum sufera, cum se chinuie. E mai grea ca orice pedeapsa! Dar Dumnezeu e mare. Exact asa cum a zis si domnul Arafat la vremea respectiva: domnul Oprea, haideti sa facem noi ce tine de noi si dupa aceaa sa-l lasam pe Dumnezeu sa ne ajute. Daca si el a zis acest lucru, care e de alta natie, de alta credinta.. A vorbit ca un adevarat crestin”, a mai adaugat barbatul.
Solutia tatalui disperat, ce tine strans in mana palma propriului lui erou, ramane aceeasi: „trebuie sa facem tot ce puteam ca el sa poata inghiti mancarica, sa poata manca. Dupa ce va manca cum mancam si noi, se va face bine repede”.
Toti medicii care au auzit de cazul lui Codrut zic acelasi lucru. Pana si directoarea spitalului din Targoviste le-a zis parintilor: ce se intampla cu Codrut este o minune! „Ei se intreaba cum de respira singur, cum de se misca, cum de urineaza si de ce inghite. Nu le vina sa creada. Am trimis rapoarte medicale si la medici din America. Cand au vazut in ce stare e Codrut m-au intrebat daca pacientul mai traieste”, a mai spus tatal indurerat.
Cand am plecat din rezerva pacientului, chiar inainte sa se inchida usile de la lift in nas, Adrian Oprea s-a grabit sa ne mai spuna un singur lucrur: „Codrut depinde de noi total si de Dumnezeu…”
