20 decembrie, Ignatul porcilor. Ziua de 20 decembrie, consemnată în calendarul popular ca Ignatul porcilor, este o sărbătoare închinată unei divinităţi solare şi vegetale

Ziua de 20 decembrie, consemnată în calendarul popular ca Ignatul porcilor, este o sărbătoare închinată unei divinităţi solare şi vegetale, care a preluat numele şi data de celebrare a unui sfânt creştin, Ignatie Teofanul.O sărbătoare cu interferenţă de datini creştine, cu cele de factură populară.În comunităţile tradiţionale avea loc sacrificiul ritual al porcului, un substitut al unei zeităţi precreştine a vegetaţiei, divinitate care murea şi învia la solstiţiul de iarnă.Şi astăzi, în lumea satelor, porcul este sacrificat de Ignat.După sacrificare, se pârleşte animalul simbolizând prin aceasta moartea prin incinerare a divinităţii precreştine, apoi i se taie coada şi urechile, care sunt consumate pe loc de către copii, care încalecă animalul sacrificat. Apoi se taie capul şi picioarele, din care se pregătesc răciturile (piftia), după care se face tranşarea totală a porcului. La tăierea capului se incizează pe frunte semnul crucii, pentru alungarea spiritelor malefice, iar cu o parte din sângele adunat se marchează semnul crucii şi pe frunţile copiilor din familie.Dacă splina este lungă şi mai groasă către coadă se zice că iarna va fi grea către sfârşit, şi invers, dacă splina este mai groasă către partea de sus.Dacă în inima porcului sacrificat se găsea mult sânge închegat, era semn de mare bucurie, întrucât se credea că gospodarul va avea noroc la bani.Urma, desigur, pomana porcului, când toţi ai casei, vecinii şi cei care au ajutat la sacrificarea, tranşarea şi prepararea porcului se înfruptau din belşugul de carne.