Iubiții mei fii sufletești,
slujitori ai altarelor și dreptmăritori creștini,
Pentru întreaga lume creștină, Nașterea Domnului este sărbătoarea speranței, a comuniunii și a bucuriei, deoarece Fiul Cel slăvit al lui Dumnezeu S-a întrupat, venind în interiorul creației Sale, pentru a Se uni și a fi alături de fiecare ființă umană în parte, fără excepție, și pentru a ne arăta „slava Sa, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14).
Acest eveniment extraordinar, care copleșește mintea umană, se constituie într-un izvor de speranță și de încredere în Tatăl Ceresc, care este, astfel, pururi alături de noi, împărtășindu-ne, cu generozitate milostivă, iubirea Sa de oameni atotcuprinzătoare și înnoitoare. Prin faptul că este așteptată și celebrată cu mare evlavie de către toți creștinii, sărbătoarea Crăciunului unește, prin tainice și nevăzute legături, întreaga Creștinătate, de la o margine la alta a pământului, constituindu-se într-o frumoasă și puternică mărturie misionară, care vestește lumii milostivirea nemărginită a Bunului Dumnezeu, „Care dorește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (I Timotei 2, 4). În același timp, această sărbătoare „a Celui ce S-a întrupat de bună voie, făcându-Se pentru noi părtaș frământăturii noastre” (Cântare la Utrenia de Crăciun), ne leagă, intens și profund, de strămoșii noștri, adică de cei care ne-au crescut în bucuria acestei dumnezeiești atmosfere de sărbătoare, oferindu-ne, cu generozitate, frumusețea credinței noastre ortodoxe.
Prin urmare, timpul Crăciunului este unul de încredere și de speranță în milostivirea lui Dumnezeu, de bucurie pentru marele dar al Întrupării pe care El ni l-a făcut, de lumină, căci este vorba despre izbucnirea iubirii dumnezeiești în lumea și în existența noastră, precum și de rememorare, cu tandrețe și gingășie, a acelor timpuri mirifice ale copilăriei fiecăruia dintre noi, când bunicii și părinții noștri ne ofereau, odată cu această revărsare de iubire, grija, aprecierea și afecțiunea lor, prețioasă și nepieritoare.
La plinirea vremii S-a născut din Fecioara Maria, într-o iesle sărăcăcioasă din Betleemul Iudeii, Mântuitorul lumii, Cel pe care-L promisese Dumnezeu ca Răscumpărător strămoșilor noștri, Adam și Eva (Facere 3, 15), Cel despre care vorbiseră profeții și, cu nerăbdare, Îl așteptaseră drepții Vechiului Testament (Evrei 1, 1-2).
Speranța de secole a omenirii s-a împlinit în cetatea Regelui David, într-o țară mică și aparent neimportantă, într-un timp în care întunericul ținea în robie frumusețea și elanul virtuos al omului, oferindu-ne nouă tuturor certitudinea nepieritoare că viața noastră are sens, că Dumnezeu iubește creația Sa cu iubire infinită și că, fiecare dintre noi și toți împreună, suntem foarte valoroși înaintea lui Dumnezeu, care a ales să intre în lumea noastră, pentru a fi Cel mai apropiat prieten al nostru, Cel care străpunge negura păcatului, coborând la noi, pe tainice, dar victorioase drumuri, care traversează chiar și moartea.
Iubiți credincioși,
Nașterea Domnului, Întruparea sau Înomenirea Fiului lui Dumnezeu, se referă la faptul că El, Cel de nepătruns, a ales, din adâncul bogăției milostivirii Sale, să vină în lumea noastră, să Se facă unul dintre noi, la fel ca noi (Filipeni 2, 7), cu toate ale noastre, cu trup și suflet, dar fără de păcat, pentru a ne elibera din sclavia păcatului, a întunericului, a răului și a morții, și a ne oferi veșnica comuniune de iubire cu Preasfânta Treime, pentru că în El „sălășluiește toată plinătatea dumnezeirii” (Coloseni 2, 9), astfel că prin El am cunoscut „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6).
„Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută” (Tropar, glas IV), venirea lui Dumnezeu la noi este un act de supremă iubire dumnezeiască, deoarece, prin tot ceea ce El a făcut pentru mântuirea noastră: Întruparea, Pătimirea, Moartea și Învierea Sa, ne-a arătat adevăratul scop al vieții noastre și calea care duce, în mod sigur, la Dumnezeu Tatăl.
Nașterea din Fecioara Maria a Fiului lui Dumnezeu este un fapt real, petrecut la un anumit moment bine determinat în istorie și care se referă la faptul că Dumnezeu, Cel care ne-a creat pe noi oamenii și tot ceea ce există, nu putea rămâne nepăsător față de ceea ce se întâmplă în creația Sa. Din acest motiv, Fiul Său S-a întrupat, pentru ca, alături de noi, în solidaritate cu noi și cunoscând toate ale noastre, să ne ridice la înălțimea vieții dumnezeiești și să ne călăuzească în permanență pașii către El, dăruindu-ne, din belșug, efluvii de „har peste har” și viață veșnică (Ioan 1, 16).
După Nașterea Domnului, așa cum aflăm din Sfânta Evanghelie (Luca 2, 8-20), păstorilor care erau pe câmpurile din apropierea Betleemului, învăluiți cu cerească lumină, îngerul Domnului le-a vestit marea și copleșitoarea bucurie a Nașterii Mântuitorului, Hristos Domnul, ceea ce i-a făcut să meargă în Betleem, să vadă pe Dumnezeu-Cuvântul, care S-a născut, iar apoi să facă cunoscut tuturor tot ceea ce li se spusese despre acest dumnezeiesc Prunc (Luca 2, 15-16). Așadar, au aflat sensul vieții, izvorul supremei bucurii, și au dorit să-l împărtășească și altora. Magii din Orient, simbol al înțelepciunii, bogăției și puterii lumii vechi, au venit, călăuziți de stea, să se închine Pruncului Iisus, cu mare bucurie, oferindu-I în dar: aur, smirnă și tămâie (Matei 2, 10-12), simboluri ale evlaviei lor și a tot ceea ce ei au avut mai de preț, precum și semne ale recunoașterii dumnezeirii Sale.
Asemenea păstorilor și magilor, prin intermediul frumoaselor noastre colinde, urmând cu fidelitate pilda strămoșilor noștri, și noi vestim contemporanilor noștri Nașterea Domnului, împărtășindu-le această nespusă bucurie a faptului că Dumnezeu nu ne lasă niciodată singuri (Isaia 8, 9), indiferent de obstacolele pe care le întâmpinăm în viață, dincolo de suferință, necazuri și boli, de căderile și de păcatele noastre, deoarece El este mai mare decât toate acestea, El este Tatăl Atotiubitor care nu ne părăsește niciodată, ci merge pe drumul vieții alături de noi și ne poartă în brațele Sale părintești, cel mai adesea în mod nevăzut, cu delicatețe, fermitate și siguranță, precum și cu certitudinea că împărtășește absolut toate neajunsurile existenței noastre, în tăcere și cu iubire. Astfel încredințați, putem exclama cu bucurie: „Mare este taina creștinătății: Dumnezeu S-a arătat în trup!” (I Timotei 3, 16).
Credincioși următori ai pildei Tatălui Ceresc, noi toți avem datoria de a vesti această covârșitoare bucurie aproapelui nostru, de a-l ajuta în necaz și în nevoie, de a fi solidari cu el pe drumurile vieții, mai cu seamă în momentele grele și de încercare. Astfel, vom putea fi magi și păstori ai vremurilor noastre, misionari plini de entuziasm care să transformăm din temelii lumea noastră, oferindu-i iubire din dumnezeiasca milostivire care ne este pururea împărtășită de Tatăl Ceresc.
„Pentru ca lumea să creadă” (Ioan 17, 21), trebuie să-i oferim acesteia mărturia misionară a vieții noastre, „cuvintele vieții veșnice” (Ioan 6, 68), pe care Dumnezeu le-a scris în ființa noastră și care trebuie să fie vizibile prin toate faptele trăirii noastre (Iacov 2, 17-20).
Acele frumoase cântări pe care le auzim în perioada de dinaintea sărbătorii Crăciunului, colindele, exprimă, în cuvinte frumoase și simple, adevăruri de credință pe care noi le mărturisim dintotdeauna și pe care avem îndatorirea sfântă de a le transmite mai departe ca pe niște comori de mare preț, celor care vin după noi, având în vedere că și colindele fac parte din identitatea noastră creștină și națională.
Iubiți frați și surori în Domnul,
Nașterea Domnului este, prin excelență, sărbătoarea familiei, pentru că din sânul veșnic al Familiei Cerești, al Preasfintei Treimi, Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, venind în familia noastră umană, „de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria”. Din acest motiv, familia tradițională reprezintă pentru toți creștinii, ca de altfel și pentru toți credincioșii marilor Religii ale lumii, instituția religioasă și socială fundamentală, fără de care nu poate exista și funcționa civilizația umană. Ea constituie cadrul autentic și firesc de viață și de dezvoltare a omului, unde cei doi soți, bărbat și femeie, se desăvârșesc împreună, alături de copii, oferind societății noastre modul sănătos, moral și firesc de viață comunitară. De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur îndeamnă familiile să se străduiască să-i învețe pe copii „să pună virtutea mai presus de orice”.
Atașată valorilor evanghelice, Biserica noastră strămoșească s-a implicat recent în sprijinirea „Campaniei naționale de revizuire a Constituției”, inițiată de „Coaliția pentru Familie”, îndemnându-vă părintește să vă exprimați, cu gândul la viitorul copiilor noștri, cu mare statornicie și deplină responsabilitate, în această opțiune pe care ați făcut-o, manifestându-vă ca atare, cu ocazia referendumului ce va avea loc anul viitor, ca mărturie de buni creștini și români autentici.
Iubiții mei fii duhovnicești,
Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, vom încheia acest an 2016, proclamat de către Sfântul Sinod al Bisericii noastre strămoșești drept „Anul omagial al educației religioase a tineretului creștin ortodox și Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul și al tipografilor bisericești”, îmbogățiți duhovnicește de aprofundarea pastoral-misionară și spirituală a pildei martirice a acestui Mare Ierarh, dar și de strădania sa, alături de a celorlalți Ierarhi și mireni ai Ortodoxiei românești, întru promovarea luminii spiritualității, culturii și educației în istoria neamului nostru. Cu acest prilej, în Eparhia noastră, am promovat acțiuni menite să contribuie la educarea religioasă a tineretului nostru ortodox, tipărind volumele: „Sfântul Ierarh Antim Ivireanul – misionar și om de cultură în slujba Bisericii și a neamului românesc”, cu ocazia celor trei veacuri de la moartea sa martirică, „Schola graeca et latina – misiune educațională, culturală și bisericească la Târgoviște”, cu ocazia celor 370 ani de la înființarea ei, și broșurile misionare, destinate tinerilor și intitulate: „Sfânta Scriptură – călăuza vieții creștine” și „Sfânta Cruce – răbdare în suferință”. Toate acestea le-am lansat cu ocazia sărbătorii Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului și Mitropolitul Țării Românești, la 11 august, în prezența miilor de pelerini.
Iubiții mei,
Recunoscători Bunului Dumnezeu pentru tot ajutorul pe care l-a dăruit Eparhiei noastre până acum, Îi mulțumim, rugându-L să ne ajute și de acum înainte, în anul ce vine și care a fost proclamat de către Sfântul Sinod al Bisericii noastre drept „Anul omagial al Sfintelor Icoane, al iconarilor și pictorilor bisericești și Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”. Prin urmare, aceste două teme vor fi aprofundate de către noi toți, în Eparhia noastră, în anul 2017, alături de celelalte priorități pastoral-misionare curente.
Îi suntem recunoscători Bunului Dumnezeu și pentru faptul că anul acesta s-a întrunit Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, în Creta, eveniment spiritual panortodox central al ultimilor ani, care a adoptat importante documente pentru misiunea pastorală a Ortodoxiei Universale, afirmându-se astfel puterea, demnitatea, continuitatea sinodală și frumusețea Sfintei noastre Biserici în contemporaneitate.
Este foarte important să ne amintim și că anul acesta a avut loc, la București, Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din toată lumea, moment de manifestare a solidarității și entuziasmului misionar al tinerilor ortodocși, la care au participat și reprezentanți ai Eparhiei noastre, ducând acolo mărturia efervescenței credinței creștinilor din Târgoviște, istorica Cetate de Scaun Voievodal și reședință a mitropoliților munteni.
Cu aceste gânduri pe care vi le împărtășesc cu toată dragostea de Arhipăstor al vostru și rugător către Dumnezeu, vă îmbrățișez, în acest timp sfânt al Nașterii Domnului, pe toți, preoți și credincioși, tineri și vârstnici, dorindu-vă să petreceți sărbătorile Nașterii Domnului, Anului Nou și Botezului Domnului, în sănătate, cu sporită credință, reînnoită speranță și deplină bucurie!
La anul și la mulți ani!
Al vostru arhipăstor, către Hristos Domnul rugător,
pentru binele și bucuria voastră, a tuturor,
† N I F O N
Arhiepiscop și Mitropolit
