Focul lui Sâmedru !

Pe 26 octombrie, se sărbătoreşte Sfântul Dumitru. Sâmedru este denumirea populară a patronul iernii pastorale. Sâmedrul, „plăcut lui Dumnezeu pentru bătrâneţea sa”, este socotit a fi si patronul caselor si paznicul care-i apară pe oameni de fiarele sălbatice. Această divinitate populară este in opozitie cu San-George, care incuie iarna si inverzeste intreaga natura. Samedru desfrunzeste codrul si usuca toate plantele de pe camp.Credintele si legendele populare il infatiseaza pe Sâmedru ca pe un batran obisnuit, pastor sau crescator de vite. Acum, in plina toamna, intr-o perioada de imbatranire simbolica a timpului, se considera ca zeitatea populara murea si invia simbolic in cadrul unui ceremonial nocturn asemanator revelionului, numit „focul lui Samedru”, la care participa intreaga comunitate.Tinerii adunau din timp, pe inaltimile din jurul satelor, gramezi de lemne si de cetina uscata, in mijlocul carora infigeau un brad verde, reprezentare fitomorfa a lui Samedru. Focul era aprins in noaptea ce premergea sarbatorii si era intretinut cu lemne uscate, paie si resturile ramase de la melitatul canepii. In jurul lui se mancau ofrandele aduse de femeile vaduve, se bea si se petrecea toata noaptea. Dimineata, la plecarea spre sat, flacaii luau cativa taciuni aprinsi cu care, odata ajunsi acasa, afumau gospodaria si pomii din livada.Fiind un important stalp calendaristic, sarbatoarea concentra numeroase acte ritualice cu caracter apotropaic, de purificare si de divinatie precum si practici de pomenire morţilor si de pronosticare meteorologica. Ciobanii isi aruncau cojoacele in mijlocul tarlei pentru a proba cum va fi iarna. Daca pe cojoc se aseza o oaie alba se considera ca iama va fi lunga si aspra iar daca se aseza o oaie neagra se preconiza ca iarna va fi blanda.Samedru era socotita si ca o zi a soroacelor, cand se terminau invoielile incheiate intre stapanii oilor si ciobani la San-George, de unde si zicerea ca „la San-George se incaiera cainii iar la Samedru se sfadesc stapanii”.Focul lui Sâmedru a rămas un obicei viu, păstrat în multe localităţi din nordul judeţelor Argeş, Dâmboviţa,Vâlcea, în unele zone montane şi submontane din Muntenia, Oltenia şi Moldova, chiar dacă nu se mai cunoaşte semnificaţia iniţială, ritual㠖 de fapt ca toate focurile de peste an, ceremonii practicate în mediul rural.În Oltenia se crede că cine va ţine această sărbătoare cu sfinţenie, va fi ferit ca lupii să-i mănânce vitele.Dacă la Sâmedru e vreme frumoasă, toamna va fi lungă .Tot aşa luna este un bun indiciu. Dacă este lună plină cu cer senin, iarna va fi uşoară. Luna plină cu cer înorat, anunţă o iarnă aspră cu zăpezi mari şi ger cumplit.Ultima oaie care iese prin strungă la muls în ziua lui Sâmedru, vesteşte cum va fi vremea: dacă e neagră a doua zi plouă, cea albă aduce vreme însorită.Ciobanii pândesc spre dimineaţă cum se scoală oile. Dacă prima sculată este albă şi dacă va pleca în jos – spre sud, iarna va fi grea. De va fi neagră şi va pleca spre nord, iarna va fi uşoară.În Bucovina usturoiul trebuie semănat până la Sâmedru, dacă-l semeni după, poţi să ai mari pagube. Dacă pui totuşi câţiva căţei în pământ, amăgeşti spiritele şi poţi să semeni şi după Sâmedru .În Moldova nu se seamănă usturoi după Sâmedru, ca să nu moară copiii .În ziua de Sâmedru se tunde coma cailor tineri (până la trei ani) – ca să aibă păr frumos.De doua ori pe an, de Sf. Gheorghe si de Sâmedru, oamenii se mutau, işi schimbau locuinţele, semnând noi contracte de inchiriere.