De la administrație la spectacol: când primăria devine platou de filmare.
În Dâmbovița, unii primari par să fi confundat administrația cu o carieră de influencer.
Camera pornită. Lavaliera la gât. Telefonul pe verticală. Drona în aer.
Și, evident, nelipsitul discurs despre cât de bine merge totul.
Se filmează asfaltul, florile, panglicile, utilajele, șantierele și orice poate încăpea într-un videoclip frumos montat.
Problema este că județul nu trăiește pe TikTok.
Oamenii trăiesc pe străzi, intră în școli, folosesc toaletele unităților de învățământ, așteaptă proiecte promise și plătesc taxe.
Iar acolo nu mai există filtre, unghiuri favorabile și montaj.
De aceea, în următoarele zile , schimbăm perspectiva.
Lăsați dronele să filmeze de sus. Noi venim mergem pe teren, la nivelul străzii.
Vom merge prin localități și vom verifica ce se vede în filmările oficiale, dar mai ales ce NU se vede.
Școli. Grădinițe. Străzi. Investiții. Lucrări. Proiecte abandonate. Promisiuni uitate.
Și, mai ales, vom deschide capitolul proiectelor care au dispărut din discursul public, dar nu și din documente.
Iar aici intră în scenă „băieții deștepți”
Cei care au crezut că dacă un proiect nu mai este pomenit, a fost și uitat.
Cei care au împins documentații prin sertare și au lăsat promisiuni să prindă praf.
Cei care au anunțat proiecte cu surle și trâmbițe, iar când au apărut întrebările au preferat liniștea.
Ei bine, liniștea s-a terminat.
Vom întreba cât s-a cheltuit. Cine a semnat. Ce s-a promis. Ce termene au fost stabilite. Ce s-a realizat. Ce a rămas pe hârtie și, mai ales, de ce.
Vom veni cu documente, întrebări și dovezi.
Pentru că un primar poate controla cadrul unei filmări.
Nu poate controla însă și realitatea.
Poate filma un kilometru de asfalt.
Noi putem întreba ce s-a întâmplat cu ceilalți zece promiși.
Poate ridica drona la 200 de metri.
Noi putem merge la pas până la ușa unei școli și să întrebăm cum arată toaleta.
Poate vorbi zece minute despre o investiție.
Noi putem întreba unde este proiectul despre care vorbea acum cinci ani.
Așa că, primari-influenceri, filmați în continuare.
Porniți dronele.
Pregătiți lavalierele.
Faceți clipurile.
Dar nu uitați ceva:
Camera poate fi oprită. Întrebările nu.
Iar pentru „băieții deștepți” care speră că sertarele au devenit cimitire pentru proiecte incomode:
Deschideți-le singuri. E mai bine decât să le deschidem noi.
Imaginea online a administrațiilor locale nu ține loc de rezolvarea problemelor reale din comunități. Oamenii au nevoie de infrastructură, servicii medicale și utilități, nu doar de clipuri video pe rețelele sociale.
